Te-ai uitat probabil la alunul vecinului, plin de alune, și te-ai gândit că n-ar strica unul și în curtea ta. Ca să nu te trezești cu o tufă uriașă, greu de tuns și fără rod, merită să știi din start cum stă treaba la Alun (Corylus avellana): plantare, udare și întreținere, pe sezoane.
Unde pui Alun (Corylus avellana) ca să nu te încurce peste câțiva ani
La multe case am văzut aceeași poveste: alun plantat „la margine”, lipit de gard, că doar e puiet mic. După 7-8 ani, tufă de 4 metri, bagă umbră la vecin, coroana intră în fire și începe tăiatul haotic, de supărare.
Alunul este, de fapt, un arbust care poate ajunge la 3-5 metri înălțime și aproape tot atât în lățime. De aceea, nu planta alunul lipit de gard sau de casă. Lasă în general 3 metri de casă și cel puțin 2 metri de gardul vecinului, ca să ai loc de el și de acces.
Cât despre lumină, se descurcă și în semiumbră, dar pentru rod bun îi place soarele direct măcar jumătate de zi. Dacă îl înghesui între clădiri înalte, o să ai mai multă frunză decât alune.
Solul ideal pentru alun este unul afânat, care drenează bine apa, cu umiditate moderată. Nu suportă băltirea, mai ales iarna. Dacă ai pământ greu, argilos, e bine să-l îmbunătățești cu compost sau mraniță, dacă se poate, să-l pui pe un mic mușuroi, puțin ridicat față de nivelul curții.
Pentru rod mai bun, nu te baza pe un singur exemplar, mai ales într-o zonă izolată. Alunul se poate poleniza singur parțial, dar două-trei plante în apropiere, eventual soiuri diferite, fac diferența la cantitatea de alune.
Cum se plantează, practic, un alun tânăr
Momentul cel mai potrivit pentru plantare este toamna târziu, după căderea frunzelor, până la înghețul serios al solului. Merge și plantarea primăvara devreme, dar trebuie să fii mai atent cu udarea în primul an.
Îți trebuie foarte puține lucruri pentru un alun la ghiveci sau cu rădăcină nudă:
- un puiet sănătos, cu rădăcini bine dezvoltate
- lopată și cazma
- o găleată sau o stropitoare cu apă
- compost sau mraniță bine descompusă
- material pentru mulcire: paie, frunze mărunțite, scoarță
Plantarea propriu-zisă nu e complicată, dar contează ordinea:
- Sapi o groapă cam de 40x40x40 cm, mai mare decât balotul de pământ al puietului.
- Amesteci pământul scos cu compost sau mraniță, cam o treime din volum.
- Hidratezi rădăcinile: la puietul cu rădăcină nudă, îl ții 1-2 ore într-o găleată cu apă; la cel la ghiveci, uzi bine înainte de plantare.
- Așezi puietul în groapă astfel încât nivelul solului să rămână la fel ca în pepinieră, fără să îngropi tulpina mai sus.
- Umpli groapa cu amestecul de pământ, tasând ușor cu piciorul ca să nu rămână goluri de aer.
- Uzi abundent, la bază, și pui un strat de mulci de 5-7 cm, fără să atingă direct tulpina.
Un puiet de alun costă orientativ între 10 și 30 de lei, în funcție de soi și de vârstă, iar toată lucrarea, pentru un arbust, îți ia cam o oră dacă ai sculele pregătite. Dacă plantezi mai mulți, păstrează 3-4 metri între ei, mai ales dacă vrei să le dai formă de tufă mare.
Primii ani: udare, mulcire și ce urmărești de la un sezon la altul
Primăvara, alunul pornește din timp, cu mâțișori și muguri, chiar dacă afară mai sunt dimineți reci. De aceea, în primii ani, contează să aibă solul ușor umed, dar nu noroios. Uzi când vezi că stratul de la suprafață s-a uscat pe 2-3 cm.
Vara, în perioadele de caniculă, un alun tânăr are nevoie de 1-2 udări serioase pe săptămână, mai ales pe sol nisipos sau la curți de câmpie, unde vântul usucă repede. Nu lăsa apa să băltească la bază, mai ales dacă ai sol greu. Mai bine uzi mai rar și din plin, decât câte puțin în fiecare zi.
Mulcirea îți salvează multă muncă. Un strat de paie, iarbă uscată sau frunze mărunțite ține rădăcinile mai răcoroase vara și reduce evaporarea apei. Iarna, același strat protejează baza arbustului de înghețuri repetate.
În fiecare primăvară poți împrăștia la bază un strat subțire de compost bine descompus. Nu exagera cu îngrășămintele bogate în azot, pentru că încurajezi creșterea de lăstari lungi și fragili și mai puțin rod.
Toamna, frunzele galbene ale alunului îți arată că planta intră în repaus. Poți lăsa o parte din frunze să se descompună natural la bază, dar nu lăsa un strat gros, compact, care ține umezeala prea mult pe tulpini.
Greșeli care strică alunul și cum le repari din timp
Cea mai frecventă greșeală pe care am văzut-o este tăierea „capului” alunului, adică scurtarea brutală a tuturor vârfurilor, în ideea să-l ții mic. Rezultatul: pornește o mulțime de lăstari verticali, subțiri, greu de gestionat și cu rod slab.
Mai bine lași alunul să formeze o tufă cu 8-12 tulpini principale și tai doar ramurile uscate, cele care se freacă între ele și lăstarii crescuți prea de jos. Tăierile se fac, de regulă, la sfârșit de iarnă, când nu mai sunt geruri mari, dar mugurii nu au pornit încă.
Altă problemă des întâlnită: solul prea ud. Dacă la câteva zile după ploaie încă ai bălți în jurul arbustului, rădăcinile pot putrezi treptat. În cazul unui alun tânăr, merită să sapi șanțuri de scurgere sau chiar să-l muți pe un loc mai ridicat, în repaus, toamna sau foarte devreme primăvara.
Dacă ai alune multe, dar goale în interior, de vină este adesea seceta din iulie-august, perioada în care se formează miezul. Un program mai atent de udare în mijlocul verii ajută mult, mai ales în zonele secetoase.
Se întâmplă uneori ca un alun să înflorească frumos, dar să lege puține alune. Cauza poate fi lipsa altor aluni în apropiere sau vreme foarte ploioasă și rece la polenizare. Dacă ai spațiu, plantarea încă unui alun la 5-10 metri distanță îmbunătățește situația.
Câtă muncă cere alunul pe termen lung și când merită tăiat
După ce trece de primii 3-4 ani, alunul intră în ritmul lui. Nu mai are nevoie de udări dese, doar în perioadele lungi de secetă. O dată pe an, un control de aproape este suficient: vezi ce ramuri s-au uscat, ce s-a îndesit prea tare, dacă au apărut lăstari mulți de la bază.
La 5-7 ani de la plantare, unele tulpini încep să îmbătrânească. Poți scoate câte 1-2 tulpini bătrâne pe an, de la bază, și le lași pe cele tinere să le ia locul. În felul acesta, alunul se reînnoiește treptat și rămâne productiv.
Toamna, după recoltare, este un moment bun să strângi alunele căzute, să cureți zona de coji și resturi, pentru a nu adăposti dăunători. Dacă observi frunze puternic pătate sau fructe viermănoase în număr mare, următorul pas este o vizită la fitofarmacie, pentru sfat și produse potrivite.
Merită să iei în calcul tăierea drastică sau chiar scoaterea din rădăcină a unui alun doar când a fost lăsat ani la rând neîngrijit, e crescut prea aproape de clădiri sau de fire și nu mai poate fi format în siguranță. În astfel de cazuri, pentru tăieri la înălțime sau aproape de utilități, cheamă o persoană cu experiență și echipament potrivit.
Întrebări frecvente
Când se plantează mai bine alunul, toamna sau primăvara?
Toamna este, în general, cea mai bună perioadă, din octombrie până la înghețul solului. Rădăcinile pornesc ușor în solul încălzit, iar primăvara alunul e deja instalat. Primăvara se plantează doar devreme și cu udare atentă ulterior.
La ce distanță se plantează alunii între ei?
Pentru tufe libere, lasă 3-4 metri între plante, ca să aibă loc coroana. Dacă vrei să formezi un fel de gard înalt, te poți apropia la 2-2,5 metri, dar vei avea mai mult de tăiat în timp.
Cât de des se udă un alun matur?
Un alun bine înrădăcinat nu are nevoie de udare săptămânală. Se intervine doar în perioadele lungi fără ploaie, mai ales vara, cu o udare profundă la 10-14 zile, astfel încât apa să ajungă la rădăcini, nu doar la suprafață.
Un alun pus cu cap, într-un loc aerisit și ușor de udat la nevoie, îți dă ani buni de umbră și alune fără să-ți ocupe toate weekendurile de lucru în grădină. Și e unul dintre arborii care arată frumos în toate anotimpurile, dacă îl lași să se așeze în ritmul lui.
Recomandările de mai sus au caracter general și se bazează pe condițiile obișnuite de grădină din România. Fiecare alun poate reacționa diferit în funcție de sol, climă și soi; pentru probleme de boli sau dăunători, cere sfatul unui horticultor sau al unui specialist de la fitofarmacie.
