Te-ai trezit într-o dimineață de iunie cu roșiile transformate în hățiș și nu mai știi ce să rupi și ce să lași? Mulți renunță de teamă să nu greșească la copilirea roșiilor și ajung cu tufe stufoase, cu puține fructe. Hai să vedem, pe concret, ce lăstari tai, la ce soiuri și când merită munca.

De unde apar, de fapt, copilii și cum îi deosebești de restul

Primul pas este să înțelegi unde se formează lăstarul dintre tulpină și frunză. Dacă te uiți atent la o plantă de tomate, ai tulpina principală, frunzele laterale, în colțul în care frunza iese din tulpină, apare un lăstar mic, ca o roșie în miniatură. Acela este copilul.

Copilul are frunziș la fel ca planta mamă, dacă îl lași, va deveni o nouă tulpină, cu flori și roșii proprii. De aici și dilema: pare păcat să-l rupi. Problema e că planta are resurse limitate, iar prea multe tulpini înseamnă multe frunze, aer slab, boli și fructe mici și târzii.

Să nu confunzi copilii cu inflorescențele. Ciorchinele de flori pornește direct din tulpină, are mai întâi bobițe galbene, apoi ovare mici de roșii. Copilul are întotdeauna o frunză sub el și continuă să crească în sus, ca o tulpină secundară.

Cel mai ușor moment pentru copilire este când lăstarul are 3-7 cm. Atunci îl poți rupe simplu cu degetele, fără să faci rană mare. Dacă l-ai scăpat și a ajuns cât un creion, mai bine folosești o foarfecă bine ascuțită și curată, tăind cât mai aproape de tulpina principală.

În grădinile din România, primul val serios de copili apare de obicei în mai-iunie, când nopțile s-au încălzit și plantele pornesc în forță. Dacă sari peste perioada asta, în iulie vei găsi deja un mic „boschet” în loc de o plantă ordonată.

La început de vară: ce lași și ce îndepărtezi ca să nu rămâi cu junglă

Când roșiile ajung cam la genunchi și vezi primele flori, e momentul să decizi câte tulpini vrei la fiecare plantă. În solarii și în multe grădini, schema clasică este pe un singur braț: lași doar tulpina principală și elimini toți copilii care apar.

Dacă ai soiuri viguroase, poți merge și pe două brațe. De obicei, se păstrează un copil mai viguros aflat sub primul ciorchine de flori, care devine al doilea braț. Restul lăstarilor se rup constant. Important este să fii consecvent: dacă ai pornit o plantă pe două brațe, rămâi cu două, nu adăuga al treilea la jumătatea verii.

Copilirea roșiilor se face cel mai bine dimineața, pe răcoare, când plantele sunt turgescente, iar rănile se vindecă mai repede pe parcursul zilei. Evită prânzul, când frunzele sunt ofilite de căldură, și zilele cu ploi reci, care favorizează apariția bolilor pe rănile proaspete.

În seră sau solar, unde aerul e mai umed și plantele cresc mult mai înalte, munca asta contează dublu. Fără copilire, frunzele formează un zid compact, se usucă greu după udare și apar repede pete de mană sau alte boli fungice. În câmp, vântul mai ajută la aerisire, dar tot vei simți diferența la legarea și mărimea fructelor.

Am văzut de multe ori grădini unde s-a zis „lasă, să fie frunză multă, să aibă ce mânca planta”. Rezultatul a fost o pădure de verde cu câteva roșii ascunse, care s-au copt abia la sfârșit de august.

Când are sens copilirea roșiilor la tine în grădină

Nu toate soiurile cer același tratament. Aici se face cea mai mare confuzie, mai ales când ai amestecat răsadurile sau nu mai ai etichetele originale de pe plic.

Cum recunoști soiurile nedeterminate, cele care cer copilire serioasă

Soiurile nedeterminate sunt cele care cresc continuu, ca o viță, și pot ajunge și la 2 metri sau mai mult în solar. Ele tot formează frunze și ciorchini pe măsură ce urcă. La aceste roșii, copilirea și legarea pe sfoară sau araci înalți sunt obligatorii dacă vrei recoltă serioasă, nu haos.

Chiar dacă nu mai știi numele, îți dai seama că e nedeterminat dacă, după ce a făcut 3-4 ciorchini, planta tot urcă în sus cu aceeași vigoare. Aici, lași de obicei un singur braț, cel mult, două și cureți constant lăstarii noi.

Ce faci cu soiurile determinate joase

La polul opus sunt soiurile determinate, așa-numitele roșii de grădină care se opresc singure din creștere pe la 60-80 cm. Ele fac un număr limitat de ciorchini, apoi vârful se termină într-un buchet de flori. Plantele arată mai ca o tufă și nu au nevoie de copilire agresivă.

La acestea, în general, poți lăsa mai mulți lăstari și doar cureți baza pentru aerisire: copilii foarte de jos, frunzele bolnave sau rupte și eventual unul-doi lăstari slabi care înghesuie miezul tufei. Dacă le „cheleşti” prea tare, riști să reduci serios producția, pentru că fiecare copil duce la un nou ciorchine.

Cherry și alte roșii mici: le cureți sau nu?

La roșiile cherry cățărătoare și la multe soiuri de tip cocktail, planta se comportă ca un soi nedeterminat: crește mult, face multe ciorchini mici. Aici, copilirea moderată ajută să nu ajungi cu o perdea de frunze greu de gestionat.

Poți alege să lași 2-3 brațe și să rupi restul copilelor. Dacă le lași complet libere, vei avea multe roșii, dar mai mici și mai târzii, iar în verile ploioase riscul de boală crește. În ghiveci, pe balcon, unde spațiul e limitat, merită clar să le ordonezi.

În anii cu veri reci și ploioase, chiar și la soiurile determinate e util să faci o copilire ușoară și să deschizi „inima” tufei, ca vântul să treacă printre frunze. Iarna, desigur, nu se lucrează la tomate în grădină, dar dacă ai solar încălzit, regulile rămân aceleași.

Greșeli la copilit care taie din recoltă sau strică planta

Cea mai dureroasă greșeală, pe care am făcut-o și eu la început, este să confunzi vârful principal cu un copil și să îl ciupești. Vârful e axul pe care ai deja ciorchini la distanță de câteva frunze unul de altul. Copilul pleacă lateral, din unghiul frunzei. Nu rupe vârful principal, altfel planta va porni în mai multe direcții slabe și vei pierde timp prețios din sezon.

Altă greșeală des întâlnită este copilirea rară, dar brutală. Dacă lași lăstarii să crească cât un creion sau mai groși și apoi îi tai pe toți într-o singură zi, plantele primesc un șoc. Fac răni mari, pierd multă sevă și sunt expuse la boli.

Mai apare și excesul de zel: tai nu doar copilii, ci și prea multe frunze odată, mai ales pe caniculă. Frunzele protejează roșiile de arsuri solare și ajută la fotosinteză. Nu lăsa fructele complet descoperite în plin soare de iulie, altfel se pot „coace” pe o parte înnegrită.

Și, nu în ultimul rând, foarfeca nedezinfectată la plante bolnave mută problema de la un rând la altul. Dacă ai deja semne de boală pe câteva tufe, ori le lași la urmă, ori ștergi lama cu puțin alcool între plante, ca să nu plimbi sporii peste tot.

Cum continui copilirea roșiilor peste vară și spre toamnă

După primul val serios din iunie, soiurile nedeterminate nu se opresc. În iulie și august vor continua să scoată copili la fiecare frunză, mai ales dacă le uzi și le hrănești bine. De aici vine nevoia de a trece printre rânduri cam o dată la 5-7 zile.

La fiecare trecere, verifici rapid planta: rupi copilii mici, desprinzi frunzele îngălbenite sau pătate din partea de jos și mai reglezi legăturile pe araci sau sfoară. Copilirea roșiilor nu e o operațiune unică, ci un mic ritual care ține toată vara, dar care, odată prinsă mișcarea, merge repede.

Pe la sfârșit de august, în multe zone din țară se practică „căpăcirea”: ciupirea vârfului principal la soiurile nedeterminate, lăsând deasupra ultimului ciorchine 2-3 frunze. Scopul e ca planta să nu mai piardă energie pe flori noi care oricum nu apucă să se coacă până la frig, ci să îngrașe roșiile deja legate.

În toamnele lungi și blânde, poți întârzia un pic acest moment, dar dacă știi că la tine în zonă vin brumele devreme, mai bine ciupești vârful la timp. Din septembrie, orice copil nou apărut se rupe fără ezitare: nu mai are sens să lași lăstari tineri care nu prind soare suficient.

În anii foarte calzi, când toamna se lungește, roșiile pot continua să producă până în octombrie. Chiar și atunci, o copilire ușoară și curățarea frunzelor bolnave ajută să ții tufele sănătoase până la ultimele recolte.

Întrebări frecvente

Se copilesc roșiile cherry?

Da, dar mai blând. La roșiile cherry cățărătoare poți lăsa 2-3 brațe principale și rupi restul copilelor, ca să nu ajungi cu o perdea de frunze greu de aerisit. În ghiveci, copilirea e aproape obligatorie.

Copilirea roșiilor în ghiveci este necesară?

În ghiveci sau saci de cultură, volumul de pământ e limitat, deci și resursele. Dacă nu rupi copilii, planta face prea multă masă verde pentru cât poate hrăni rădăcina, iar roșiile rămân mici și puține. Merită să ordonezi tufa.

Pot folosi copilii rupți pentru răsaduri noi?

Da, la multe soiuri copilii prind rădăcini ușor în apă sau direct în pământ umed. Îi poți folosi ca butași, mai ales la roșii cherry. Ține cont că vor porni mai târziu și nu vor ajunge la aceeași producție ca răsadurile timpurii.

Odată ce îți intră în mână copilirea și începi să vezi diferența la primele lăzi de roșii, nu mai pare o corvoadă, ci o plimbare necesară printre plante., poate cel mai important, înveți să nu mai rupi la întâmplare, ci cu ochiul celui care știe exact ce vrea de la fiecare tufă.

Recomandările de mai sus au caracter general și se bazează pe experiența de grădinărit în clima din România. Fiecare soi și fiecare grădină pot reacționa diferit; pentru probleme grave de boală sau situații speciale, cere sfatul unui horticultor sau al unui specialist de la fitofarmacie.