Te-ai trezit de atâtea ori seara, cu lanterna pe telefon, udând roșiile în solar după o zi de muncă. O zi scapi, iar frunzele se pleoștesc imediat. Dacă tot muncești pământul, merită să pui la punct irigarea în solarii cu un sistem automat. Vezi ce tip ți se potrivește și cum îl reglezi ca să nu „îneci” legumele.
Cum gândești irigarea în solarii când treci pe automat
Înainte să te uiți la țevi și programatoare, uită-te bine la solarul tău. Cât de lung este, câte straturi ai, ce legume pui de obicei și de unde vine apa. De aici pleacă tot calculul, nu din oferta de la raft.
În practică, la irigarea în solarii contează trei lucruri mari: debitul de apă disponibil (fântână, puț, rețea), diferența de nivel și tipul de sol. Un sol nisipos lasă apa să se ducă repede în profunzime, unul lutos ține umezeala mai mult, dar face crustă la suprafață.
Gândește-te și la anotimpuri. Primăvara, când afară e încă răcoare, udarea e mai rară și mai scurtă. Vara, la 35 de grade și folie pe deasupra, plantele trag apă serios. Toamna iar scazi ritmul, mai ales dacă ai mulcit solul cu paie sau resturi tocate.
Mai e un lucru pe care îl văd des la cititori: își iau un programator scump, dar uită de curent sau de baterii. Verifică din start dacă ai priză aproape sau dacă vrei un programator pe baterii, montat direct pe țeavă.
Ce sisteme de irigare merg bine în solarii de legume
În solariile de legume, scopul este să uzi rădăcina, nu frunza. De aceea, în multe gospodării s-a trecut de la furtun dat pe rând la sisteme care lasă apa să curgă încet, la bază. Fiecare are locul lui.
Picurarea, prietena răsadurilor de roșii
Banda sau tubul de picurare duce apa exact lângă plantă, în picături lente. Pe hârtie pare simplu, dar diferența o face calitatea benzii și distanța dintre orificii. Pentru rânduri de roșii, ardei, vinete, este aproape standard. Nu îmbibă aleile, nu ridică umiditatea în aer la fel de mult ca aspersia și te ajută să ții sub control bolile fungice.
În primăvară poți porni udarea la 2-3 zile, iar vara vei ajunge de multe ori la udare zilnică, uneori chiar de două ori pe zi la vârf de caniculă, dar mai scurt ca durată. Banda de picurare îți permite aceste reglaje fine.
Microaspersia și furtunul exudant, pentru zone mai mari
Microaspersoarele sunt capete mici care pulverizează fin apa pe o rază de câțiva metri. Le-am văzut mergând bine în solarii mixte, unde ai salată, spanac, verdeață, nu doar rânduri de roșii. Uda uniform o suprafață mai mare, dar și frunza, deci ai nevoie de aerisire bună.
Furtunul exudant este un furtun poros, care „transpiră” apă pe toată lungimea lui. Merge bine pentru rânduri lungi, la culturi mai dese, cum ar fi castraveții sau fasolea urcătoare. Nu e la fel de precis ca picurarea, dar se montează rapid și se colmatează ceva mai greu.
La solarii mici, de familie, de multe ori combinația e câștigătoare: picurare pe rândurile de tomate și ardei, microaspersie sau exudant pe zona de verdețuri de primăvară.
Cum configurezi, în practică, un sistem automat în solar
Când ajungi în magazin, te ia capul de câte fitinguri și diametre există. De fapt, pentru un solar obișnuit de gospodărie ai nevoie de câteva piese de bază, apoi doar adaptezi numărul lor la lungimea solarului.
- o țeavă principală (PE) pe mijloc sau pe capătul solarului
- robineți sau distribuitoare pentru fiecare sector sau rând
- filtru de apă la intrarea în sistem
- bandă/tub de picurare sau furtun exudant pe rânduri
- un programator de irigații, la robinet sau pe țeava principală
Țeava principală se așază, de regulă, pe un capăt al solarului, ușor de accesat. Din ea pleacă derivările spre fiecare rând. Dacă solarul are pantă, urmărește panta și evită să pui banda de picurare pe direcția în care apa ar curge liber; altfel, primele plante primesc mai puțină apă, iar ultimele sunt mereu prea ude.
Filtrul este piesa ignorată cel mai des. Nu lăsa sistemul fără filtru, mai ales dacă alimentezi din fântână sau puț. Nisipul și mizeria fină blochează rapid orificiile de picurare și ajungi înapoi cu furtunul în mână, curățând manual.
Programatorul îl setezi în minute, nu în „găleți”. La început, primăvara, pornești cu durate scurte, de exemplu 10-15 minute per ciclu, de 2-3 ori pe săptămână. Vara crești frecvența, dacă e nevoie, durata. Cel mai bun indicator nu e ce scrie în fișă, ci cum arată pământul la 10 cm adâncime: dacă e uscat, prelungești ușor.
La prima pornire, stai lângă sistem. Verifică dacă fiecare rând primește apă, dacă apar bălți sau zone uscate și corectează din robineți sau din poziția benzilor. Multe reglaje se fac o singură dată la început, apoi doar mai umbli la program în funcție de vreme.
Programul de udare pe sezon și reglajele pe care le tot modifici
La irigarea în solarii nu există o rețetă unică, pentru că anii nu seamănă între ei. Dar poți avea un schelet de la care pornești și pe care îl ajustezi după cum se simt plantele și după prognoză.
Primăvara, când răsadurile sunt mici și zilele încă nu ard, merg de regulă udări mai rare, dar care să pătrundă bine. Ai grijă să nu uzi seara târziu când nopțile sunt reci: se face condens pe folie și bolile pornesc imediat.
Vara, cheia este să nu lași solul să se usuce complet. De multe ori ajungem la două udări scurte pe zi, una dimineața devreme și una spre seară. La caniculă, dacă ai mulcit cu paie sau frunze tocate, poți reduce durata de udare, pentru că mulciul ține umezeala.
Toamna, când aerul se răcește și vegetația încetinește, reducem treptat atât durata, cât și frecvența. Dacă rămâi cu solarul gol după recoltare, merită să mai udăm doar dacă vrem să lucrăm pământul mai ușor sau să punem o cultură verde pentru sol.
Semne că ceva nu e în regulă apar repede. La udare prea deasă și superficială, plantele fac rădăcini superficiale, frunzele devin foarte fragede și bolile fungice explodează. La udare prea rară, vezi ofilire în arșița zilei care nu își revine până dimineața, crăpături mari în sol și fructe crăpate la roșii.
- udare prea multă: frunze îngălbenite de jos în sus, pământ mereu lucios la suprafață, miros de „mocirlă”
- udare prea puțină: frunze căzute la prânz care rămân pleoștite, sol tare ca piatra, strat uscat adânc
De obicei, o mică ajustare de 5 minute în plus sau în minus la ciclu sau o zi de pauză schimbă imediat felul în care arată plantele în următoarea săptămână.
Ce se strică cel mai des și când e cazul să chemi pe cineva
Într-un sezon întreg, chiar și un sistem bine făcut cere puțină atenție. Bătaia de cap cea mai mare vine de la colmatarea orificiilor și de la găurile apărute în benzi sau furtunuri, fie de la șoareci, fie de la sapa uitată.
Filtrul se curăță periodic, mai ales când vezi că scade presiunea sau capetele de rând nu mai picură cum trebuie. Banda spartă se rezolvă repede, cu un conector sau un mic segment nou. Sunt reparații pe care le faci singur, într-o pauză de cafea.
Lucrurile se complică atunci când sursa de apă este o pompă submersibilă sau de suprafață. Dacă programatorul comandă pompa și începe să sară siguranțele sau pompa bâzâie, dar nu împinge apă, nu mai încerca zeci de „combinații”. Când intervine curentul electric la pompă, cheamă un electrician sau un instalator care se ocupă de astfel de sisteme.
Tot la capitolul „mai bine chemi pe cineva” intră și reglarea unui vas de expansiune, a presostatului sau a unui sistem complex cu mai multe solarii legate. Acolo, o setare greșită strică pompa sau toacă inutil curent, iar costurile se simt imediat în facturi.
La final de sezon, în noiembrie, merită să golești instalația, mai ales dacă ai țevi sau fitinguri expuse. Iarna, apa înghețată în țeavă crapă plasticul și la primăvară te trezești cu „fântâni arteziene” pe unde nu trebuie.
Întrebări frecvente
Se poate folosi un sistem automat de udare în solar și iarna?
La culturile de iarnă, de obicei uzi mult mai rar, iar uneori deloc, dacă solul a fost bine încărcat cu apă în toamnă. Programatorul poate rămâne montat, dar ciclurile trebuie reduse mult sau oprite și udat manual, la nevoie.
Cât de des trebuie schimbată banda de picurare în solar?
În multe solarii de legume, banda de picurare se schimbă o dată la 1-3 sezoane, în funcție de calitate, filtrare și cum este depozitată peste iarnă. Când vezi multe orificii înfundate sau fisuri dese, nu mai merită cârpită.
Merge irigarea gravitațională în solarii sau e obligatorie pompa?
Un sistem gravitațional poate funcționa la solarii mici, dacă ai un rezervor suficient de sus și folosești benzi concepute pentru presiune mică. La solarii mari sau cu linii lungi, pompa dă o distribuție mai uniformă a apei.
Un solar în care apa ajunge la timp la rădăcină îți ia o grijă mare de pe cap. Te trezești dimineața, auzi sistemul pornind și știi că plantele își văd de treabă, iar tu poți să-ți vezi de restul gospodăriei. Iar când plouă cu soare afară, înăuntru curge apa fix unde trebuie, fără să mai cari furtunul după tine.
Recomandările de mai sus au caracter general și se bazează pe condițiile obișnuite din solariile de legume din România. Fiecare solar are particularitățile lui, iar pentru dimensionarea sau repararea unor sisteme complexe de irigații poți cere sfatul unui horticultor sau al unui specialist în instalații de udare.
